Azi am văzut pe stradă o fată care zâmbea. De n-ar fi zâmbit, nici nu ţi-aş fi povestit. Ciudaţi şi rari oamenii care-şi zâmbesc lor, hai-hui, pe străzi murdare de mâzgă. Murdare de noi şi de voi. Normali suntem noi, ceilalţi, care nu zâmbim hai-hui, ci rar, de complezenţă şi prezenţă.
Vin fiert cu scorţişoară... miros de fulgi de zăpadă... şi focul... şi tu şi eu...Astea-s poveşti. Pereţii sunt surzi şi noaptea-i aproape.
De aia nu-mi place mie iarna. Că are picioarele reci. Şi că ninge degeaba.
3 comentarii:
...haunting...
! Mi se părea că-i plin de umbre pe aici. Cît despre zîmbete, ele s-au născut prea demult, le-a venit rîndul să plece, s-au uscat destul precum cîrnaţii pe cuie în beci.
Măcar tu ai văzut fulgii, chiar futili, chiar neaveniţi. Şi fulgilor le-a venit vremea. Urmează ghioceii născuţi din miros de pămînt reavăn şi încălzit.
Buna ziua bellisima fotografie în B & N -
Salutări -.
Post a Comment