povara florilor de cireş

m-am pierdut printre flori. de dimineaţă. prin parfumul lor vesel şi trist. şi mi-am adus aminte de-un cireş bătrân foarte. atât de bătrân încât îi cădeau braţele pe jos dezolate de povara florilor. cred că a înflorit cireşul meu bătrân. şi poate că un alt copil îi citeşte acum o poveste... sau poate că-i o banală scândură de noptieră pe care dorm rânjind sarcastici dintr-un pahar nişte dinţi de porţelan. în viaţa lui secretă a-nflorit. încă o dată. măcar o dată. ca să-ţi arate ţie, celui ce treci pe lângă el, că n-a uitat să râdă. chiar şi aşa cu crengile căzute la pământ... nesăbuit cireş bătrân! bolnav de amnezia unei primăveri speriate de aplauzele fluturilor.