Friday, November 5, 2010

Agonia unei oglinzi

"Copilul este ca o oglindă care te ameţeşte puţin. Sau ca o fereastră. Totdeauna copilul te intimidează ca şi când ştie el ce ştie. Nu te înşeli, pentru că spiritul lui este puternic, înainte ca tu să i-l piperniceşti". (Antoine de Saint-Exupery)

S-a oprit din dans şi s-a privit în oglindă. Doar ea putea să-şi vadă ochii, ultim refugiu din agonia nopţii. Ochii sunt primii care îmbătrânesc, căci ei sunt cei ce ne poartă povara din suflet, care au amenzia râsului şi binecuvântarea lacrimilor. A făcut repetiţii cu un zâmbet. Doar ochii au uitat din nou versul, la fel cum niciun pictor n-a putut să le surprindă agonia. Dar a putut să le dea iluzia unei mângâieri.
Ştia că lumea nu se învârte în jurul ei. Că are altă faţă pentru ei. Din vise şi din oglinzi şi-a construit nemurirea pe care ei o vor arunca la gunoi.

1 comment:

guma said...

omg...prea frumos:X