Monday, October 25, 2010

La oglinda

„Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu, cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche,
Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Şi ce fată frumuşică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şort cu flori, minune mare
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.

Uite ce bujor de fată
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu t-ei pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.

De-ar şti mama! Vai, să ştie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi şi nevast-odată:
Las' să văd cât e de bine
Măritată.

Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una ştie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna
Şi mă mir eu ce-o să fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu şorţu! O, să-mi şadă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastră.

Ce sa fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul,
Să mă port să nu mă prindă.
Salba, jos! Şi-n cui, oglinda!
Ce-am uitat? Închisă uşa
De la tindă.
Intră-n casă? O, ba bine,
Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie:
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!"
(George Coşbuc - "La Oglindă", 1890 Balade şi idile)

15 comments:

alexu' said...

Frumos si interesant :)

QED said...

Cosbuc si oglinda noua... Fetita imbracata cu acea camasa mult prea lunga pentru ea si-ncaltata cu pantofii mamei sau ai surorii mai mari... E deja vu! Asa faceam toate, doar ca nu-i nimeni pe-aproape care sa ne fotografieze, sa imortalizeze aceste momente unice. Imi place!

H O R H H E said...

brava

Amelie said...

Ingenios.Felicitari!

Paul Cotor said...

foarte frumos!!!

Marcel Eremia said...

Frumoasă serie de oglindiri...

Monique said...

Waw, super! Cel mai mult imi place prima.

Irina said...

Frumos, te urmaresc si abia astept sa mai postezi ceva!

Mihaela.Cojocariu said...

multumesc voua! :)
cu drag, M.

Bieţîvan Ratat said...

Fac o presupunere: prima fotografie a fost întîi singură. A fost aducere aminte pentru poezia lui Coşbuc. Poezie care a născut ideea seriei la oglindă. Greşesc?
Fain. Cadrele par luate pe furiş, în joacă, şi le stă bine aşa.

Mihaela.Cojocariu said...

:)ai ghicit! doar că prima fotografie a fost, de fapt, ultima şi nu făcea parte din serie.
mai întâi a fost poezia lui Coşbuc pe care îmi doream demult să o reconstuiesc. Iniţial mi-o imaginam cu o altă fetiţă, mult mai mică şi mai neastâmpărată :)
Dar Iris a fost grozavă şi am şi acum remuşcări că, în cele 15-20 de minute cât a durat şedinţa, i-a fost frig...:(

Hudini said...

foarte frumos si gingas!
Cu respect, ma inclin!

David Fiscaleanu said...

Bravo Mihaela.
Si la multi ani! Sa ne traiesti ! :)

constantin aciobanitei said...

Excelenta serie.

coccinelle said...

nice (: