Sunday, October 10, 2010

Etajul doi







Privea în gol de ore-n şir, când o trezi brusc o frunză care-i bătea în geam. O purta vântul de ici-colo ca şi când ar fi fost hăituită de spirite şi căuta scăpare în geamul ei, de la etajul doi. Dar Ea părea din altă lume. În altă lume. A observat-o într-un târziu cum se zbătea pe pervaz şi cum a fost, apoi, din nou prinsă în dansul ameţitor al spiritelor. A deschis geamul şi a respirat adânc, privind o biată frunză purtată de vânt.
„A venit toamna mea“, şi-a spus Ea, ca şi când ar fi aşteptat asta de-o viaţă. Ca şi când ar fi dormit (ano)timpuri la rând şi s-a pierdut într-un timp care n-a fost niciodată al ei.
S-a afundat în fotoliul ei cu miros de mosc parfumat cu praf. Aştepta ca ţipătul tânguitor al telefonului să-i aducă din alt capăt de lume o voce pe care se temea c-o va uita curând. Dar telefonul o privea mut cu ochi rotunzi şi mici. S-a gândit că i-ar fi fost mai uşor dacă ar fi înebunit. A şi încercat. Dar n-a reuşit.
„A venit toamna în care am să te uit“. Şi-a luat mănuşile de pe cuier şi a stins lumina în urma ei, la etajul doi.




A coborât în stradă şi pentru o clipă s-a clătinat de atâta lumină şi viaţă. Avea senzaţia că abia atunci învăţa să meargă ... să vadă ...
Şi-a văzut chipul reflectat într-o vitrină cu antichităţi, care se potriveau atât de bine cu sufletul ei. Îşi părea o străină care-i imita orice gest doar de dragul de-a o face să nu se simtă singură. S-a plimbat în neştire pe străzi fără nume. Le ştia odată. Acum îi păreau şi ele, străine. Şi-a desfăcut braţele şi a început să cânte. Dar n-o putea auzi nimeni pentru că doar sufletul ei cânta. Sfârşitul unui vers şi începutul altuia. Cânta. Îşi simţea cântecul în siguranţă tocmai pentru că nimeni nu-l auzea. Aşa credea. Dar undeva, într-un cotlon de cafenea, era cineva care-o asculta.
Seara se lăsa cu zgomot de paşi pe trotuar şi Ea alerga spre etajul doi.

5 comments:

Dragoş Şuta - photography & words said...

superbe fotografii. si superb oras. sper sa-l regasesti cu drag si printre postarile mele.

Bieţîvan Ratat said...

Ce frumos e la etajul II la voi. E un etaj important, are numele de vază scris pe tăbliţă. E un etaj la care se întîmplă lucruri frumoase şi importante. Iar pozele pe care le-ai postat sunt foarte potrivite să înlăture cotidianul dintr-o zi de luni, din luna octombrie, din anul 2010.

H O R H H E said...

frumoase fotografii.la fel si scrierea.felicitari :)

Marius said...

Frumos ... fara alte cuvinte.

Paul Cotor said...

frumos, frumos!