Monday, August 16, 2010

Constelatie


N-am mai văzut de mult stelele, deşi le-am numărat în gând de mii de ori. Aşa ca tine. Dar le-am părăsit atunci când s-a stins lumina. Apoi le-am uitat. Am uitat să le caut. Le-am regăsit mult mai târziu, în plină zi, sub un cer perfect rotund şi senin, pe-un obraz stâng de copil cuminte.

5 comments:

QED said...

Si ce copil...!

H O R H H E said...

fain.

Bieţîvan Ratat said...

Ce portret reuşit! Cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată! Nici nu ştiu de ce îmi place atît de mult.:P
Foarte fain şi latimotivul literar.
O minunăţie emoţionantă postarea asta! Mulţumiri.

ogarafgan said...

superb portretul copiliței :)

francisc vaida said...

...da ...! ei bine ..da .
aceasta este starea de fotografie ...!imi place si cred cu tarie ca aici incepe ....pictura cu lumina.