Thursday, July 15, 2010

Anotimpuri

Prea multă lume-n jur şi prea multe anotimpuri într-o singură zi. Anotimpuri de nimicuri, cu ploi mărunte prin buzunare, cu lacrimi mici după ureche şi zâmbete ascunse-n plete. Cu străzi pustii de-atâta lume...
„E un anotimp pentru toate“, i-a spus privind-o cum doarme dup-o perdea de iluzii. Ar fi acoperit-o cu braţele lui de-ar fi ştiut că s-ar trezi măcar pentru o clipă. „Ce anotimp ai păstra pentru mine, copilă? Eu ţi le-aş da pe toate, toate. Şi somnul tău cu dans haotic şi cântec de chitară, ţi l-aş veghea de teamă să nu moară. Ce anotimp pictezi acum, femeie?“
Dar ea dormea cu gene lungi. Atât de lungi încât l-ar fi putut prinde din urmă în timp ce pleca. L-ar fi putut opri să-i spună că păstrează toamna pentru el. Toamna ei avea miros de gutui cules de pe gâtul lui şi ploi de lacrimi şterse de palmele lui.

8 comments:

H O R H H E said...

frumos.bravo

nicuh said...

frumoase vorbe...felicitari mihaela...

AnDRAW said...

Intr-un fel ciudat, mi-a fost chiar dor de cuvintele tale...
multumesc...

Mihaela.Cojocariu said...

multumesc.

sebi_2569 said...

frumos

Bieţîvan Ratat said...

Anotimpul tău (toamna ta), doamnă, are gust de aşteptare lirică, e cumva prevestitoare.Prevesteşte negîndit o primavară.
Cred că întîi s-a născut textul, apoi, cu frică de critica lui David ai plusat cu o fotografie. Cumva distonant şi contratimp.
Oricum ar fi, iscusite rînduri,mişcătoare contemplaţie.

Vasile Covaciu said...

frumos...sensibil.

adrianmladin said...

nu are rost sa imi spun parerea... o stiti toate sunt frumoase!!

ceea ce vreau eu sa te rog si pe tine si pe horhhe sa imi dati o mana de ajutor...trebuie sa selectez niste poze.. va rog!

detalii la mine pe blog, mersi mult!