Monday, June 21, 2010

prea Târziu

Sunt lucruri care mi se întâmplă în viaţă într-un timp care nu e nici ieri, nici azi, ci „prea târziu“. Ca un copil care a visat dintotdeauna o pereche de patine şi le primeşte când e bătrân şi suferă de spondiloză. Sau oameni care apar prea târziu. Aşa, mai mult ca o pedeapsă. Totul are un sens. Nimic nu are sens.
Ţi s-a întâmplat vreodată să simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare şi-ţi pierzi tot aerul din piept şi cauţi un fir de pânză de paianjen de care să te prinzi ca să nu te mai clatini? Aşa m-am simţit eu când am citit Poezia.

„N-am reuşit să te ating,
te-am văzut,
am schimbat ceva şi ştiu c-am plâns...
Totul are un preţ, mi-ai spus.
Acum, pereţii mei sunt tapetaţi cu Dumnezeu,
oglinzile cu pozele tale,
iar în grădina cu lămâiţă
înalţ zmeie galbene atât de sus
să le poţi zări oriunde te vei afla...“ (Ada)

Am găsit-o în timp ce făceam „curat“, deşi zăcea acolo de câţiva ani. Abia acum am citit-o cu adevărat, acum când nu a mai venit pe mail, ci de dincolo de morminte. Atunci n-am avut TIMP. Acum e prea târziu să-i spun că am citit-o de o sută de ori şi că o ştiu pe de rost. Şi că mă uit în soare căutând în zadar zmeie galbene...

Poezia asta am vrut să ţi-o spun atunci. Şi te-am minţit când ţi-am spus că am uitat-o.
Dar aici, „acasă“ la mine, pot să ţi-o spun pentru că ştiu că nu-mi poţi vedea ochii.

11 comments:

H O R H H E said...

frumos.

Maria said...

spunea Noica la un moment dat ca " totul e bun, chiar lucrul vinovat, cu conditia sa nu intarzii la el; totul e rau, chiar lucrul bun, daca intarzii."

David Fiscaleanu said...

Frumos scris. Chiar imi place cum scrii, chiar daca uneori e deprimant.
Bravo, Poezie.

Hudini said...

sarumana pentru aceste cuvinte care sgarie mintea si mangaie sufletul!

ma inclin cu respect

cypy said...

Sa nu spui ca-i prea tarziu cand inca nu este prea tarziu caci de nu vrei sa fie prea tarziu incepe acum, nu mai tarziu caci altfel va fi intr-adevar mai tarziu, prea tarziu...

alexu' said...

Hmm... interesant, tot mai subtil, tot mai sublim...
P.S. Merci de cinste...

Monique said...

eu cred ca sunt acolo zmeiele galbene.

Bieţîvan Ratat said...

Pentru tine nu o să fie niciodată prea tîrziu pentru că trăieşti în trecut, înainte ca totul, înainte ca orice să se întîmple.
Asta într-un mod ciudat, ca şi cum trecutul nu ar fi timp ci un tablou pe care îl pictezi acum pentru mîine cu multă migală.

ogarafgan said...

Excelentă poza!
Am observat că oamenii loviți prea devreme de apropierea morții, se schimbă radical. Devin mai triști, mai realiști deși cuvintele se îmbogățesc, devin mai semnificative, mai adânci.
Oamenii care au văzut moartea lângă, preiau ceva din ea. Firicele cenușii se împletesc cu restul, și-l acoperă ca o pânză de păianjen.
Putem fi radioși, exuberanți, la suprafață, dar de multe ori când rămânem cu noi înșine, cădem. Nu în disperare. În neputința de a atinge ce am pierdut pentru totdeauna.

Mihaela.Cojocariu said...

oare cum e mai bine: să uiţi sau să nu uiţi? să fii un etern nou-născut cu soare-n plete pe care toţi îl vor acolo ca să primească veselii...sau să fii călătorul cu praf pe ghete care cere un pahar cu apă...
fără trecut, prezentul unde-i? nu trăiesc nici în şi nici pentru trecut. doar am ales să nu uit. poate tocmai de aia stau bine-nfiptă-n pământ şi nu mă-nspăimântă o furtună.
mă întreb cum ar fi dac-aş uita. oarbă. şi n-aş mai şti să termin tabloul. sau ar fi prea târziu şi pierdut pentru totdeauna.

a zis bine ogăriţa.

Maria said...

nu-i bine sa uiti ca altfel iti pierzi identitatea. dar e bine sa uiti ca sa poti uneori fi mai optimist, mai vesel, mai frumos. si tare-s frumosi oemenii veseli. si-n tristete e o frumusete aparte. dar e o frumusete care doare. si aici depinde de persoana. nu de cum e mai bine. de cele mai multe ori nu poti sa uiti, chiar daca e mai bine si te hotarasti cu indarjire ca de maine ai sa uiti totul. poimine vine cu amintiri noi cu cele vechi, cu viata ta pe care nu poti s-o uiti pt ca trecutul te-a facut ceea ce esti in prezent si prezentul iti aminteste mereu cum esti,cum erai, de ce esti asa.