Monday, June 7, 2010

fata morgana

Călătorul abia îşi mai târâia picioarele prin praful plin de mărăcini. E obosit de-atâta drum şi tare-ar vrea să moară. Dar el nu are sfârşit. Deşert de gânduri... suflet pustiu. Nemuritor de pustiu.
A căzut la pământ şi s-a bucurat că a căzut. A început să-şi numere cu sufletul la gură clipele din urmă. Dar l-a oprit o petală de mac apărută din vânt sau de niciunde. A găsit puterea să caute drumul petalei.

Apoi le-a văzut pe ele. Pe amândouă. Exact aşa cum le-a lăsat în urmă cu mii de ani.

„Ştiam c-ai să vii, dragul meu“, i-au şoptit ele fără să-şi mişte buzele. L-au ajutat să se ridice şi l-au condus către o întindere mare de apă. Şi-a văzut atunci oglindită faţa bătrână şi pletele albe... A închis ochii doar o secundă ca să nu se mai vadă. Când i-a deschis n-a mai rămas din vis decât o petală de mac plăpândă, fată morgană, în palmele-i bătrâne.

TIMPUL s-a scuturat de praf, şi-a luat toiagul şi a trecut mai departe peste apa morţilor.
Ce poate fi mai cumplit decât să fii nemuritor?

7 comments:

H O R H H E said...

frumos

Mihaela.Cojocariu said...

mersi frumos :)

cypy said...

Sa fii muritorul proprieti vieti, sa mori in tine si de piatra sa-ti fie inima si viata, fara furtuni, fara soare, un giuliu pe-o piatra funerara, o asteptare ce nu se mai termina, o moarte ce nu mai vine...

sebi_2569 said...

frumoase cadre

ogarafgan said...

De ce n-ar fi frumos să fii nemuritor? Binențeles fără bătrânețe.
Tinerețe fără bătrânețe!
Dacă ești nemuritor, nu înseamnă că neapărat tre să ai plete albe, mâini și coloană cocârjate :)

ogarafgan said...

Ah și felicitări pentru expoziție!
La mai multe :)

Mihaela.Cojocariu said...

nu, nu e neaparat... dar asa am "vazut" eu nemurirea... cu plete albe si maini batrane :)
fiecare are propria viziune, nu?
multumesc frumos dragilor!