Thursday, May 13, 2010

un strop de otravă


Oarbă şi nebună. Aşa m-am visat azi-noapte.

Oameni-copaci şi copaci-oameni cu braţe ude şi reci într-o toamnă prea devreme târzie… şi-un vânt fără direcţie ce anunţa ziua morţilor. Cine s-ar naşte de ziua morţilor?


O femeie nălucă alerga prin pădurea despletită cu o copilă în braţe. Nedorită copilă şi încăpăţânată să vină pe lume sub chip de fată, într-o zi fără-nceput, etern sfârşit.
Aleargă desculţă copila peste rădăcinile altora. Ea n-a avut niciodată rădăcini, i-au crescut mărăcini în schimb. Aleargă… nebună genetic şi oarbă. Copila-femeie, femeia fără copilă. Ar fi putut să zboare dacă nu şi-ar fi pierdut aripile undeva pe drum, într-un delir fără noimă…Poate că ar fi ajuns mai curând, înainte să mă trezesc.

M-am trezit obosită de alergat, dar urmele de mărăcini nu se mai văd. Aş fi vrut să mai dorm puţin să „văd“ încotro alergam aşa nebună şi oarbă. M-am privit în oglindă când se crăpa de ziuă şi mi-am şters de pe obraz un strop de otravă. Pădurea de oameni-copaci a dispărut şi s-a făcut lumină de primăvară.

9 comments:

Alexandru said...

Excelente cadre!

Hudini said...

superb..

ma inclin cu respect

Andreea Dănilă said...

''M-am trezit obosită de alergat, dar urmele de mărăcini nu se mai văd'' ... Am copiat, o data am citit din curiozitate, o data am citit din placere.

Mihaela.Cojocariu said...

multumesc frumos, dragilor :)

enikoorban said...

Foarte frumoase poze, si atmosfera padurii... ma trage in povestea ei... ma simt de parca as fi acolo si eu...

Bieţîvan Ratat said...

DOAR APLAUZE sau NU MAI AM CUVINTE.

ogarafgan said...

Faine imagini, faine cuvinte! Faină melodia!
Iar durere :) Seamănă cu ceva cunoscut mie :)

Mihaela.Cojocariu said...

vă mulţumesc pentru că v-aţi oprit şi aţi citit, pentru civinte, pentru aplauze şi pentru ne-cuvinte.
cu drag.

Ioan Ciobotaru said...

Mihaela, brava si admiratie!