Monday, May 3, 2010

Inima drăcoasă


V-aţi pus vreodată întrebarea cum ar fi dacă s-ar inversa roluile? Adică dacă inima ar gândi iar creierul ar bate să nu tacă. Ăştia doi nu s-au înţeles niciodată calumea. Uite, de pildă, eu n-aş fi acum aici. Aş sta culcată într-un câmp de flori sălbatice şi aş dormi un somn fără vise şi m-aş trezi cu vise. Aşa-mi spune inima. Dar creierul are alte planuri şi mă ţine aici, departe de câmpul ăla cu flori sălbatice. Sau m-aş duce în parc să văd copiii cum se joacă. Nici n-ar fi greu, că e la zece minute de-aci. Dar creierul are iar alte planuri. Şi uite-aşa stau aici în încăperea asta unde soarele nu intră niciodată. Şi totuşi, dacă inima ar gândi? ... cum ar fi, hm? Ar mai bate? Pe creier îl trec fiori. Inima rânjeşte drăcoasă.

10 comments:

Hudini said...

ar fi foarte interesant..probabil ai vedea oameni care zboara...

ma inclin

Bieţîvan Ratat said...

Fain eseu.
Cît despre întrebarea ta, chiar dacă este retorică, cred că ar fi la fel, am trăi aceeaşi dramă însă am avea alte scuze şi alte năzuinţe
Şi poate că, în plus, încăperea în care soarele nu intră niciodată ar fi pictată futil cu flori de cîmp sălbatice.

Lavinia Biberi - Edukid.ro said...

Impresionant! Mult succes si sunt cu ochii pe blogul tau ;)

O zi frumoasa!

Mihaela.Cojocariu said...

mulţumiri pentru vorbe şi sugestii.
ar fi o utopie pe termen infinit. pe termen scurt, o evadare.

Daciana Bikszegi said...

minunat blog!
felicitari

Vasile Covaciu said...

foarte frumoase ganduri...daca inima ar incepe sa gandeasca probabil ca incet incet am ramane singuri.

sebi_2569 said...

bravo ptr postari; interesant blog

Mihaela.Cojocariu said...

tare vă mulţumesc prieteni.
Vasi, în final cam tot acolo ajungem.
O săptămână mai bună tuturor!

damiart said...

eu nu m-as risca.poate ca ar fi mai bine.dar acum...nu am incredere in creier ca ar stii sa bata :P

H O R H H E said...

3x :)