Thursday, February 18, 2010

Vârstele Prejmerului

Îmi place teribil să mă plimb prin „ţigănie“. E o altă lume acolo. Şi, da, „subiectele“ sunt mai inedite prin libertatea pe care o emană. Indiferent cât de grea le este viaţa, copiii au întotdeauna un refugiu perfect: strada. Acolo îi văd fericiţi. Şi uniţi. Când văd ceva bizar, cum am fost noi, de exemplu - o gaşcă de fotografi - apar de pretutindeni. La porţi, în ferestre, pe străzi... Şi au un soi de mândrie nedumerită când se văd în centrul atenţiei. N-am văzut niciodată copii mai liberi decât copiii de ţigan. Asta îmi place la ei.

*I love walking through a gipsy village. It's another world out there, And yes, the „subjects“ are more unique because of that feeling of freedom they shed. No matter how hard their life is, the kids have always a perfect refuge: the street. There I see them happy. And united. When they see something bizarre, like us for instance - a bunch of photographers - they appear form everywhere. At the gates, windows and on the streets... And they have that sort of uncertain pride when they see themselves in the center of attention. I have never seen kids more free like the gipsy kids. This is what I like about them.




După toată hărmălaia, voioşia şi nebunia ţiganilor, când am trecut în partea română am avut impresia că intru într-un sat pustiu. Abia dacă vedeai pe careva la porţi sau pe străzi. Se vedeau din când în când perdele lăsate să cadă şi chipuri care dispăreau sub ele.

*After all that wing-ding, joy and craziness of the gipsies, when we passed "the border" to the romanian side I had the feeling I was in an abandoned village. You could barely see someone at the gate ot on the street. Now and then you could see the curtains at the windows falling and faces dissapearing behind.

Am întâlnit şi copii bătrâni în Prejmer. Puţini ce-i drept, dar i-am întâlnit. Parcă aveau toate poverile lumii pe umeri şi în ochi.

*I also met old kids in Prejmer. Not so many actually, but I met them. They looked like they had all the burdens in this world on their shoulder and in their eyes.

Copilandul ăsta mi-a plăcut cel mai mult dintre toţi. Mergea, aşa, fluierând cu o mână în buzunar şi cu haina aruncată pe umăr. Când a dat de străini s-a oprit pentru câteva clipe din fluierat şi ne-a privit dezaprobator, ca pe nişte copii neascultători. Apoi şi-a aruncat haina pe celălalt umăr, şi şi-a continuat drumul fluierând şi clătinând uşor din cap, ca un om mare ce era.

*This kid I liked the most. He was walking, whistling, with a hand in his pocket and with his coat casted over his shoulder. When he came across strangers he stopped whistling for a moment and looked at us disapprobative, like we were some naughty kids. Then he casted his coat over the other shoulder and walked away whistling and nodding his head slowly, like an old man that he was.

De data asta n-am prea pozat bătrâni. Dar bunicuţa asta mi-a plăcut în mod special. Are zâmbetul bunicii mele atunci când mă vede venind. De fapt, cred că toate bunicuţele zâmbesc aşa. O fi zâmbetul pentru nepoţi.

*This time I didn't take too many photos of old people. But this old granny I liked in a special way. She had my grandmother's smile when she sees me caming. In fact, I think that all grammas smile like that. It could be the smile for grandkids.

5 comments:

rares pulbere said...

Frumos Miha! Frumoase fotografiile iar cuvintele care acompaniaza imaginile te ung pur si simplu la sufletel. :P

Multumesc pentru ca le impartasesti cu noi! :)

Eugen Belivac said...

Imaginile postate de tine, plus cuvintele asternute cu mestesug, mi-au adus in minte clipele petrecute cu voi la Biertan. Acelasi sentiment am avut si atunci cand fotografiat in partea saraca a Biertan-ului, la tigani. Aceeasi libertate o aveau si copiii aceia, pentru care un bat si o funie erau cele mai faine jucarii.

Mihaela.Cojocariu said...

multumesc frumos :)

belu gheorghe said...

frumos reportaj...felicitari!

imagineamr said...

Well composed...loved it! This(english comment) is to add to the effort of writing bilingual...respect!