Sunday, January 31, 2010

Tears from the future

Mă întreb de ce ne naştem plângând. Ca şi când plânsul ne-ar fi cea mai cunoscută îndeletnicire, încă înainte să ne naştem. Poate aducem cu noi un mesaj trist din viitor şi e ciudat cum ceilalţi se bucură de primele noastre lacrimi...

*I wonder why we come in this world crying. Like crying is the thing we know best even before birth. Maybe we bring a sad message from the future and it's so strange that all the others enjoy our first tears...

Zâmbetul îl învăţăm, pe când suferinţa nu trebuie învăţată. O ştim dintotdeauna, cu mult înainte să ne naştem. Poate că plângem pentru ce am fost sau pentru ceea ce o să devenim.

*We learn the smile, but the suffering doesn't need to be learnt, as we konw it forever, long time before we were born. Maybe we cry for what we've been or what we'll become.

Zâmbetul din ochii unui copil este cea mai frumoasă răsplată pe care o putem primi, iar tristeţea lui e greşeala noastră.

*The smile in the eyes of a child is the most beautiful gift we can receive and their sadness is our mistake.


Nimic nu e mai trist pe lume decat un copil căruia nu i se citesc poveşti, care nu e lăsat sau nu ştie să viseze frumos.

*There is nothing sadder than a child that nobody reads a story for, a child that is not allowed or does not know how to dream.


Cred că primul indiciu al maturizării este minciuna, pentru că odată cu ea începem să ucidem ce e bun în noi. Unii ucidem tot, alţii mai păstrăm nişte frânturi de vise până la final.

*I think that the first clue of growing up is the Lie, because along with it we start killing what is good in us. Some of us kill everything, the others save some pieces of dreams till the end.


Aş vrea ca orice copil să se nască râzând.

*I wish that every child would come in this world laughing.

11 comments:

catalin fudulu said...

Băiatul cu cel din prima imagine seamănă cu năzdravanul din filmul Singur acasă.
Fetiţa blonda, care are o fereastră în planul secund, aş vrea să fie sora-mea...
Iar cea ce se vede în ochii ultimului subiect este incredibil!

Donca Serj said...

As putea spune "asa este", dar suna plat si nu reflecta nici pe departe cunoasterea intima a acestor adevaruri.

Răzvan Păuleţ said...

Copii superbi, portrete excelente. Sunt şi un pic subiectiv pentru că am un copil cam de aceeaşi vârstă... :)

David Postatny said...

Extraordinare portrete stimata doamna. Nu pot spune prea multe, prefer sa privesc.

Bieţîvan Ratat said...

Privind aceste preafrumoase portrete de copil, ne amintim cum este să zîmbim şi, pentru cîteva, clipe uităm minciuna care ne-a copleşit.

H O R H H E said...

prima e de nota 10.restul de 9.

Mihaela.Cojocariu said...

multumesc de vizita si zambete :)

Spartacus said...

Am trecut si eu... Nu am avut zambete. Mai degraba m-au incercat lacrimile, insa ca om matur, mi le-am reprimat. Am incercat sa ma mint, sa-mi spun ca nu simt nimic, ca nu trebuie sa simt. Apoi, dupa m-am convins ca sunt destul deputernic ca sa-mi ascund sentimentele in proprii mei ochi, am revenit. Am privit si am citit, iar apoi am constat ca lacrimile nu mai veneau. De data asta ele cadeau spre inauntru, pt. ca plangeam cu sufletul.
Asa suntem noi oamenii - masochisti, pt. ca desi m-ai facut sa sufar, iti multumesc!

Iwona Murawska said...

the lastone ! amazing eyes .. every photos are great, you shot this pic at mamiya?

Mihaela.Cojocariu said...

thanks Iwona... no, it was taken with a Nikon D80, 50mm + f1,8 lens. I wish I had a mamiya :)

Lorena said...

Atat de frumoase portretele!